When you google "bla bla" :))

Desene vechi

Aceleaşi obsesii mă obsedează.



1. Păsările
2. Umbrele
3. urmează să îmi amintesc... ! vântul

*** de Cristian Simionescu

*
* *
Cântecul acesta plin de sfioşenie
l-am auzit de la un casap;
"Dar e unul care m-a salvat de la înec,
dar e unul care m-a salvat de la înec,
dar e unul care m-a salvat de la înec."
Ei asta-i. În rest:
" e unul care m-a salvat de la înec."
Vrei o descriere a lui în detaliu,
ceva biografie?
Ei, bine - "e unul
care m-a salvat de la înec.
Ei bine, el s-a înecat.
Ei, asta-i."


Mai multe despre Cristian Simionescu...

Gânditorul (1)

Gânditorul a avut un moment de descurajare. A ajuns în punctul de unde gândurile îl duceau spre Marele Nimic. Point of no return. "Trebuie să alegi!" i-a strigat Universul căscând zgomotos. "Trebuie să alegi între moarte şi viaţă, între bine şi rău, între frumos şi urât... între parte şi întreg, între Mine şi tine!"

Apoi a tunat de 2 ori şi cerul s-a luminat şi a început să plouă cu soare. Gânditorul s-a ridicat pentru prima dată în cei 60 de ani de izolare şi a ieşit în lume. Dar totul era atât de gol afară, pe când garsoniera gânditorului se umpluse de gânduri, de pânze de păianjen şi de praf. În lume, în schimb, era curat, era pustiu, era frig şi lumină prea multă. Gânditorul şi-a înfăşurat capul cu o cârpă şi a respirat adânc. Alegerea e undeva acolo, o va căuta şi o va aduce Universului.


(to be continued)

unul din acele momente

Există uneori momente când ceva te face să tresari şi să deschizi o clipă ochii, adevăraţii ochi... şi-ţi dai seama că toată viaţa e un somn lung;
şi dacă atunci când te vei trezi de tot nu-ţi vei mai aminti ce ai visat...?

cred că...

punctele cu viteze diferite nu se văd unele pe altele

doar punctele cu aceeaşi viteză se văd

Aleph de Nichita Stănescu

Aflându-mă în punctul numit aleph

m-am ridicat şi am zis:

Numerele sunt numele punctelor.

Ele sunt numele celor mai mici existenţe,

punctele.

De aceea

ele pot fi numele tuturor lucrurilor,

căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.

Numele cifrei şapte reprezentând şapte copaci

este mai mare decât

numele cifrei şapte reprezentând şapte furnici.

Dar în acelaşi timp el poate fi şi mai mic.

punctele sunt în mişcare, sau

nu sunt.

Numele sunt însă în veşnică mişcare.

Ele n-au trup. În schimb au suflet.

Punctele sunt în mişcare, deci şi numele lor

sunt în mişcare.

Ele au o viteză.

1 are o viteză.

1 are altă viteză.

1 şi 1 nu sunt aidoma.

Un număr în viteză este mai mare

decât un număr care stă.

Cu cât viteza e mai mare

cu atât

numărul e mai mare.

Viteza cea mai mare a unui număr

este viteza gândului.

Numele sunt abstracte.

Cea mai mare viteză a lor

Este viteza cea mai abstractă.

Orice număr poate fi egal

Cu restul tuturor numerelor

Dacă viteza lui este egală sau

Întrece

Viteza tuturor numerelor.

Un punct în mişcare

este egal cu toate punctele,

dacă se mişcă la fel de repede

cât viteza tuturor punctelor la un loc, şi

mai repede decât toate punctele.

Partea poate fi egală cu întregul,

dacă

viteza părţii este egală cu viteza

Întregului.

Punctul cu viteza cea mai repede

Este tatăl tuturor punctelor.

Numărul său, care este numele său,

Este tatăl tuturor ideilor.

Dacă un şir de puncte poate

fi

egal cu toată infinitatea punctelor

la un loc,

dacă

viteza grupului de puncte este egală

cu viteza tuturor punctelor din univers,

la un loc,

atunci şi numele punctelor acelora

este egal cu numele tuturor punctelor

la un loc.

Atunci

Şi numărul punctelor acelora

Este egal cu numărul tuturor punctelor

La un loc.

Zic:

Dacă un punct poate fi egal

cu toate punctele,

numărul lui

poate fi egal cu toate numerele

punctelor.

Nu mă interesează decât viteza.

Ea este cea care pune ordine

între puncte.

Dar,

viteză în sine nu există,

după cum

nici numere în sine nu se pot gândi

fără trupurile care le poartă.

Deci taina

dreptăţii şi a nedreptăţii

stă în punct şi în numele lui.

Numai el are viteză.

Viteza

e sensul ascuns, raţiunea

punctului

şi-a numărului lui.

Citatul zilei de azi

"Amestecul prea mare de gânduri duce la improprietatea gândirii."

(Nichita Stănescu)

English version (interpretarea mea):

"Excessive mixing of thoughts leads to inconsistent thinking."

[- în ideea că poezia e poezie, matematica matematică, filosofia filosofie şi filmul e film.]

***

E o neputinţă să întrebi...

E o neputinţă şi mai mare să dai răspunsuri...


arta întreabă

avem timp

mă opresc
mă uit în jur şi cam toţi se grăbesc
nu se ştie unde
nu se ştie exact de ce
dacă pleci mai devreme de acasă tot există şansa să întârzii, trebuie să te grăbeşti
să nu ajungă alţii în faţă
să nu pierzi ceva
ceva ce?
nu contează

mă opresc şi timpul se opreşte şi el speriat
"oamenii mă trag după ei" îmi zice el
eu mă uit în jur şi nu mai văd nimic
am timpul lângă mine
nu contează

am timp să mă grăbesc

mai sunt unii care cântă "I'm singin' in the rain"
dar aceştia sunt rari
şi nu se grăbesc aşa că doar îi auzi când treci în viteză
dar nu plouă aşa că
nu contează

ne grăbim ca să avem timp
deşi
n-ar trebui să ne grăbim pentru că
avem timp

Uimire

uneori totul e frumos

de cele mai multe ori frumuseţea e greu de văzut

alteori bate vâtul şi e frig şi nu-ţi mai pasă de frumuseţe

întotdeauna trebuie să vezi şi dincolo de frumuseţe

niciodată nu ştim ce e frumuseţea

Întâmplări

Se întâmplă atâtea lucruri ... în fiecare secundă, minut... întâmplările astea sunt motorul... nu se vede dar el merge şi ne pune în mişcare pe toţi... şi mergem şi noi fără să ştim întotdeauna de ce

si dacă am şti de ce, am mai merge?

Abstracţiuni

şi cam atât

Mulţumesc

pentru tot ce am primit

şi pentru toate ocaziile în care am putut să dau...


(vechi idoli... situaţii noi... eliberare de clişee...)

Ştiri zilnice de la metrou...

azi

"Circulaţie oprită:
Strada Viitorului va fi închisă..."

...sper că nu e din cauza unui maraton...
sau ... în niciun caz nu are cum să fie din cauza unui accident...
şi nici despre vreo conductă de apă nu e vorba sigur...

în orice caz aşteptăm cu nerăbdare să se deschidă, să nu stea timpul în loc prea mult... că ne obosesc rutele ocolitoare...

"fiecare om duce în sine tiparul întregii condiţii umane" (Montaigne)

Ziua aceea

... când îţi bate soarele în faţă,
când îţi bate vântul în faţă,
când îţi bat feţele oamenilor în faţă,
când îţi bat imagini din jur în faţă(pe care le vezi altfel),
când te bate gândul să visezi şi să nu te uiţi atât de atent pe unde mergi,
când poţi să zâmbeşti fără să mai auzi tot zgomotul,

când te simţi liber...
te simţi liber pentru că vrei şi poţi...

şi poţi să respiri fără să bagi de seamă praful din aer, ci mirosul unei ploi viitoare.

Despre metafore

Vântul pune lucrurile în mişcare...

Dacă această frază ar fi o metaforă atunci ar trebui să înţelegem prin vânt o idee sau un gând, o speranţă, un impuls de a schimba ceva. Lipsa vântului lasă lucrurile să stea, să se împută. Aerul (adică creierul nostru) se face lipicios şi murdar fără idei. Ideile sunt aripi ce fac vânt şi ne curăţă. Dar există şi idei care nu bat din aripi, care nu pun nimic în mişcare. Şi atunci trebuie să alegem, să fim atenţi. Şi lucrurile se complicăăăă...


Dar nu e o metaforă...

-----

Toate poveştile încep cu "A fost odată..." pentru că toate poveştile au fost odată. De aceea ne emoţionează atât, pentru că vremea lor a trecut, tot ce s-a întâmplat s-a terminat, indiferent cât a ţinut petrecerea de la sfârşit (din basme). Şi toate poveştile se termină cu bine şi toate ne învaţă câte ceva... şi toate poveştile merită citite... toate merită citite...

Cântecul fricii

Nu mi-e frică de nimic.
Mi-e frică de ceea ce nu ştiu.
Mi-e frică de lupi.
Poate mi-e frică şi de câini...
Mi-e frică de întuneric.
Mi-e frică de ceea ce cred că văd în întuneric.
Mi-e frică să nu fac lucruri nechibzuite de frică.
Mi-e frică de idei şi de viaţa lor independentă de mine.
Mi-e frică de putere.
Mi-e frică să recunosc că mi-e frică.
Mi-e frică de singurătate.
Mi-e frică de eşec.
Mi-e frică să descopăr cine sunt de fapt.
Mi-e frică de moarte, de durere şi de viaţă.
Mi-e frică de începuturi.
Mi-e frică de sfârşituri.
Mi-e frică de greşeli.
Mi-e frică să învăţ lucruri noi. Mi-e frică să nu mă schimb.
Mi-e frică să judec, mi-e frică să înţeleg greşit.
Mi-e frică să nu mă repet.
Mi-e frică să nu repet ce s-a mai făcut...
Mi-e frică de tot şi mi-e frică pentru că de fapt nu mi-e frică de nimic, dar mi-e frică de lipsa fricii.
Mi-e frică pentru că prin frică sunt la fel ca ceilalţi.

şi lista poate continua...

Half-Caste by John Agard

A special poem for me... here it is :

"Excuse me
standing on one leg
I'm half-caste.

Explain yuself
wha yu mean
when yu say half-caste
yu mean when Picasso
mix red and green
is a half-caste canvas?
Explain yuself
wha yu mean
when yu say half-caste
yu mean when light and shadow
mix in de sky
is a half-caste weather?
well in dat case
England weather
nearly always half-caste
In fact some o dem clouds
half-caste till dem overcast
So spiteful dem don't want de sun pass
Ah, rass

Explain yuself
wha yu mean
when yu say half-caste
yu mean Tchaikovsky
sit down at dah piano
an mix a black key
wid a white key
is a half-caste symphony?

Explain yuself
wha yu mean
ah listening to yu wid de keen half of mih ear
ah looking at yu wid de keen half of mih eye
and when I'm introduced to yu
I'm sure you'll understand
why I offer you a half-a-hand
an when I sleep at night
I close half-a-eye
consequently when I dream
I dream half-a-dream
an when moon begin to glow
I, half-caste human being,
cast half-a-shadow
But yu must come back tomorrow
wid de whole of yu eye
an de whole of yu ear
an de whole of yu mind
an I will tell yu
de other half
of my story..."

We're all crazy.. it's just that some of us can't hide it...

Serveţele non-alcoolice

Într-o lume cu reguli scrise, cu ştiinţe exacte, cu obiecte produse în serie şi cu.. aşa-zisa siguranţă.... avem nevoie de absurd, pentru că nimic nu vine din afară. Totul e din interior, chiar şi libertatea, sau absurdul, sau frumuseţea. Nu există nimic în sine, ci prin interpretarea lui.

Aşa că şerveţelele mele umede fără alcool sunt de fapt non-alcoolice. Ele se cred virtuoase, dar eu râd de ele când nu se uită la mine...

Oamenii sunt azi pachete de şerveţele... Şi sunt atâtea sortimente.

Ion Popescu-Gopo

Pentru cultura generală ... ;)

...

Cadranul ceasului se degradează inegal.
Cea mai uzată e porţiunea
din jurul cifrei opt.
Privirile abrazive
de două ori pe zi
au ros-o.
De partea cealaltă,
porţiunea din apropierea lui doi
e doar pe jumătate uzată,
pentru că ochii-nchişi din noapte
trec peste ea fără să se oprească.
Dacă există cineva
cu un ceas plat uzat uniform,
acela a rămas cu o tură-n urmă
din pricina eşecului de la-nceput.

De aceea lumea e întotdeauna
cu o tură înainte.
Lumea pe care el doar crede c-o vede
n-a început încă.
Timp iluzoriu,
când limbile ceasului stau perpendicular
pe cadran.
Piesa s-a terminat fără să se audă
clopoţelul de ridicare a cortinei.

(de KOBO ABE)

And...

You cannot succeed before you try.
But you can always try.

Bărbatul-cutie

În lucrurile din jur ne vedem pe noi, tot pe noi... ne vedem întotdeauna numai pe noi, deşi refuzăm să ne vedem în faţă şi să ne recunoaştem.

Şi acum un mic fragment din "Bărbatul-cutie" de KOBO ABE

S-a întâmplat ca un fotograf să-i facă o fotografie unui bărbat-cutie. A acţionat sub impulsul momentului, fără să-şi dea seama... S-a trezit că-l interesează personajul şi a pornit pe urmele lui, dar n-a reuşit să-l mai întâlnească. A început, în schimb, să facă fotografii pe stradă... Pentru că ştia că oraşului nu-i place să i se surprindă părţile ascunse şi neplăcute, făcea poze pe furiş. I-a venit brusc ideea să-şi tragă o cutie pe cap - să se pretindă deci bărbat-cutie - şi să facă fotografii nestingherit. Atâta vreme cât el vedea, dar nu era văzut, nu se putea întâmpla nimic neplăcut. Şi chiar au mers lucrurile ca pe roate. S-a prefăcut că e bărbat-cutie şi a făcut poze de stradă după pofta inimii. Chiar când începuseră colegii fotografi să-l aprecieze, a dispărut fără urmă. Nu s-a mai întors acasă. Se zvoneşte că s-a făcut bărbat-cutie cu adevărat...

Noi suntem povestea acelui lucru perfect care a existat odată... dar fiecare alege dacă e o poveste frumoasă sau nu...

În jur...

..-ul nostru se întâmplă multe lucruri, trebuie doar să fim atenţi... şi să ştim unde să ne uităm şi... când...

Atunci

când totul se spune şi nimic nu se tace...
când poţi fără să vrei...
când totul trece pe lângă tine într-o clipă...

...atunci simţi vântul cum bate.

Orice început...

... are un motiv


şi orice sfârşit are mai multe...