There's this man I know
He lives downstairs
He asks me Who I Am every time he sees me entering the building
But he smiles like he recognizes
the past
And he is always surprised
Am I really who I pretend to be
Who Am I
I tell him again, being a bit insecure
I'm not sure if he really doesn't remember anything
That's so neat, you are so young and talented, he says
He says that every time
He doesn't know me at all
Now he doesn't get out as much
I've heard he's lost his appetite
I'm not sure if it's because his memory fails him
or he just doesn't like the food anymore
Sometimes, if you're not afraid to look into his eyes
You can see someone else
watching you
Se afișează postările cu eticheta Poveşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poveşti. Afișați toate postările
miercuri, 21 ianuarie 2015
miercuri, 22 februarie 2012
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Down the RaBBit wHole
joi, 10 septembrie 2009
Spaţiu/timp
Am un castel. Mă ascund acolo când lucrurile merg prea bine sau prea prost. Caut răspunsuri pe pereţii plini de tablouri şi de strămoşi. Eu cunosc puţini oameni din familia mea, dar e de ajuns să le privesc ochii verzi pictaţi.
Din afară e o cetate neagră, ruinată, să înşele căutătorii de aur.
O mie de gânduri şi un zâmbet.
Alerg de colo colo şi descopăr că în castelul meu e cât spaţiu vreau. Şi cât timp vreau.
(lipiţi aici o poză cu un castel de nisip sau din alte roci mişcătoare ca să vă amintiţi mai bine)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

