Dis-connected

fly flew flow

*Time was pouring out of the eyes and back into the soul.

Suntem cu toții în aceeași oală

Tristețea e mai amenințătoare când ești fericit dar e bine că cerul e prea mare și te sperie îl acoperim să uităm eu nu vreau să uit chiar dacă doare și vine un moment când ordinea se face singură nu comoditatea e problema poate doar timpul ăsta pe care îl tot amețim ca să amânăm hotărârea mai repede am afla ce avem de făcut dar ne putem hotărî și încet știu că nu mai am răbdare așa că aștept mai mult ca oricine pentru orice eventualitate și cred că vezi iar stinge becul când ieși și lasă totuși fereastra deschisă.

Nebunia e o formă de orgoliu.

Frunze în vânt

„Strigă prezent!”

M-a sfătuit cerșetoarea din colț, pe înserat, culcușindu-se în spatele unei mașini parcate.

Nu am îndrăznit să spun nimic...

Prezent... unde?

Cum îți găsești și regăsești inspirația

Te uiți atent
Strident
Până când
respiri ce ai digerat cu ochii.

The Mad Director

Citatul zilei

”... să adaug numai că este esențial ca maestrul să-și cunoască foarte bine discipolul înainte de a-i dezvălui secretele artei. Înainte de orice, caracterul discipolului trebuie să fie fără cusur: dacă unui om cu simț moral precar i se va îngădui să intre în posesia înaltelor învățături Nō, nu va fi cu putință o adevărată inițiere din pricina unei prea mari deosebiri de nivel. De aceea cunoștințele transmise se vor transforma în falsuri și astfel nu vor mai fi valabile.”

Zeami
Şapte Tratate Secrete de Teatru Nō

Carte pe blog sau... blog pe carte

Contemplez o nouă tendință. Contemplând m-am gândit că multe arte se dezbracă și încep să-și arate toate cele. De ce nu și... scrisul? Să scrii o carte pe blog e un fel de making-of-al-cărții-încă-neterminate. Sau un fel de manuscris on-line. Nu e nou conceptul. Dar pe la români de abia se mijește. Și cine știe, poate chiar devine ceva interesant dacă e scris bine.

Așa am început Cutia Neagră, o carte-eseu. Și văzându-i scheletul, uneori am impresia că n-ar trebui să-l arăt deloc. Dar (ca de obicei mă agăț de un dar) și un blog, fie el public, devine destul de intim la un moment dat. Plus că nu te citește orișicine (deja după 10 cuvinte mulți renunță, mai ales dacă e doar citit de plăcere). Și scheletul crește, fără carne, așteptând să fie urmărit așa, crud, fără promisiuni de mare operă, fără să știi ce devine mai departe. De parcă tu l-ai scrie citindu-l.

Acum că am definit conceptul, urmează să vedem cum ia formă.

Deci, ce bloguri-cărți mai citiți?

Știu

Art is luck and I'm a very lucky person.

HammerHeaD

despre Lene

Îmi asum lenea.

Asta e lecţia pe care am învăţat-o încercând să scap de plictiseală sau de lene sau de spleen sau de toamnă sau de tot ce am vrut să fac şi n-am făcut sau de tot ce am vrut să fac dar am făcut prost sau de tot ce am vrut să fac şi am făcut bine.

Lenea e ca frica. Nu dispare niciodată. Şi.. de ce ţi-e lene nu scapi.

Mașini în soare

sau esențe... urmează să le mai și scriu...

Nu poţi să îmbrăţişezi mintea unui om....

Viziune

Sunt un greiere cu 3 antene
cu 6 degete la fiecare mână
un deget în plus pentru fiecare iarnă petrecută în ger
o mână în plus pentru fiecare moarte de foame
învii mereu primăvara
să vă încânt

Se pare

că sunt un inginer
de suflete
de lumi
de teorii

practic, interesant şi insensibil (ă)