Ştiri zilnice de la metrou...

azi

"Circulaţie oprită:
Strada Viitorului va fi închisă..."

...sper că nu e din cauza unui maraton...
sau ... în niciun caz nu are cum să fie din cauza unui accident...
şi nici despre vreo conductă de apă nu e vorba sigur...

în orice caz aşteptăm cu nerăbdare să se deschidă, să nu stea timpul în loc prea mult... că ne obosesc rutele ocolitoare...

"fiecare om duce în sine tiparul întregii condiţii umane" (Montaigne)

Ziua aceea

... când îţi bate soarele în faţă,
când îţi bate vântul în faţă,
când îţi bat feţele oamenilor în faţă,
când îţi bat imagini din jur în faţă(pe care le vezi altfel),
când te bate gândul să visezi şi să nu te uiţi atât de atent pe unde mergi,
când poţi să zâmbeşti fără să mai auzi tot zgomotul,

când te simţi liber...
te simţi liber pentru că vrei şi poţi...

şi poţi să respiri fără să bagi de seamă praful din aer, ci mirosul unei ploi viitoare.

Despre metafore

Vântul pune lucrurile în mişcare...

Dacă această frază ar fi o metaforă atunci ar trebui să înţelegem prin vânt o idee sau un gând, o speranţă, un impuls de a schimba ceva. Lipsa vântului lasă lucrurile să stea, să se împută. Aerul (adică creierul nostru) se face lipicios şi murdar fără idei. Ideile sunt aripi ce fac vânt şi ne curăţă. Dar există şi idei care nu bat din aripi, care nu pun nimic în mişcare. Şi atunci trebuie să alegem, să fim atenţi. Şi lucrurile se complicăăăă...


Dar nu e o metaforă...

-----

Toate poveştile încep cu "A fost odată..." pentru că toate poveştile au fost odată. De aceea ne emoţionează atât, pentru că vremea lor a trecut, tot ce s-a întâmplat s-a terminat, indiferent cât a ţinut petrecerea de la sfârşit (din basme). Şi toate poveştile se termină cu bine şi toate ne învaţă câte ceva... şi toate poveştile merită citite... toate merită citite...

Cântecul fricii

Nu mi-e frică de nimic.
Mi-e frică de ceea ce nu ştiu.
Mi-e frică de lupi.
Poate mi-e frică şi de câini...
Mi-e frică de întuneric.
Mi-e frică de ceea ce cred că văd în întuneric.
Mi-e frică să nu fac lucruri nechibzuite de frică.
Mi-e frică de idei şi de viaţa lor independentă de mine.
Mi-e frică de putere.
Mi-e frică să recunosc că mi-e frică.
Mi-e frică de singurătate.
Mi-e frică de eşec.
Mi-e frică să descopăr cine sunt de fapt.
Mi-e frică de moarte, de durere şi de viaţă.
Mi-e frică de începuturi.
Mi-e frică de sfârşituri.
Mi-e frică de greşeli.
Mi-e frică să învăţ lucruri noi. Mi-e frică să nu mă schimb.
Mi-e frică să judec, mi-e frică să înţeleg greşit.
Mi-e frică să nu mă repet.
Mi-e frică să nu repet ce s-a mai făcut...
Mi-e frică de tot şi mi-e frică pentru că de fapt nu mi-e frică de nimic, dar mi-e frică de lipsa fricii.
Mi-e frică pentru că prin frică sunt la fel ca ceilalţi.

şi lista poate continua...

Half-Caste by John Agard

A special poem for me... here it is :

"Excuse me
standing on one leg
I'm half-caste.

Explain yuself
wha yu mean
when yu say half-caste
yu mean when Picasso
mix red and green
is a half-caste canvas?
Explain yuself
wha yu mean
when yu say half-caste
yu mean when light and shadow
mix in de sky
is a half-caste weather?
well in dat case
England weather
nearly always half-caste
In fact some o dem clouds
half-caste till dem overcast
So spiteful dem don't want de sun pass
Ah, rass

Explain yuself
wha yu mean
when yu say half-caste
yu mean Tchaikovsky
sit down at dah piano
an mix a black key
wid a white key
is a half-caste symphony?

Explain yuself
wha yu mean
ah listening to yu wid de keen half of mih ear
ah looking at yu wid de keen half of mih eye
and when I'm introduced to yu
I'm sure you'll understand
why I offer you a half-a-hand
an when I sleep at night
I close half-a-eye
consequently when I dream
I dream half-a-dream
an when moon begin to glow
I, half-caste human being,
cast half-a-shadow
But yu must come back tomorrow
wid de whole of yu eye
an de whole of yu ear
an de whole of yu mind
an I will tell yu
de other half
of my story..."

We're all crazy.. it's just that some of us can't hide it...

Serveţele non-alcoolice

Într-o lume cu reguli scrise, cu ştiinţe exacte, cu obiecte produse în serie şi cu.. aşa-zisa siguranţă.... avem nevoie de absurd, pentru că nimic nu vine din afară. Totul e din interior, chiar şi libertatea, sau absurdul, sau frumuseţea. Nu există nimic în sine, ci prin interpretarea lui.

Aşa că şerveţelele mele umede fără alcool sunt de fapt non-alcoolice. Ele se cred virtuoase, dar eu râd de ele când nu se uită la mine...

Oamenii sunt azi pachete de şerveţele... Şi sunt atâtea sortimente.

Ion Popescu-Gopo

Pentru cultura generală ... ;)

...

Cadranul ceasului se degradează inegal.
Cea mai uzată e porţiunea
din jurul cifrei opt.
Privirile abrazive
de două ori pe zi
au ros-o.
De partea cealaltă,
porţiunea din apropierea lui doi
e doar pe jumătate uzată,
pentru că ochii-nchişi din noapte
trec peste ea fără să se oprească.
Dacă există cineva
cu un ceas plat uzat uniform,
acela a rămas cu o tură-n urmă
din pricina eşecului de la-nceput.

De aceea lumea e întotdeauna
cu o tură înainte.
Lumea pe care el doar crede c-o vede
n-a început încă.
Timp iluzoriu,
când limbile ceasului stau perpendicular
pe cadran.
Piesa s-a terminat fără să se audă
clopoţelul de ridicare a cortinei.

(de KOBO ABE)

And...

You cannot succeed before you try.
But you can always try.

Bărbatul-cutie

În lucrurile din jur ne vedem pe noi, tot pe noi... ne vedem întotdeauna numai pe noi, deşi refuzăm să ne vedem în faţă şi să ne recunoaştem.

Şi acum un mic fragment din "Bărbatul-cutie" de KOBO ABE

S-a întâmplat ca un fotograf să-i facă o fotografie unui bărbat-cutie. A acţionat sub impulsul momentului, fără să-şi dea seama... S-a trezit că-l interesează personajul şi a pornit pe urmele lui, dar n-a reuşit să-l mai întâlnească. A început, în schimb, să facă fotografii pe stradă... Pentru că ştia că oraşului nu-i place să i se surprindă părţile ascunse şi neplăcute, făcea poze pe furiş. I-a venit brusc ideea să-şi tragă o cutie pe cap - să se pretindă deci bărbat-cutie - şi să facă fotografii nestingherit. Atâta vreme cât el vedea, dar nu era văzut, nu se putea întâmpla nimic neplăcut. Şi chiar au mers lucrurile ca pe roate. S-a prefăcut că e bărbat-cutie şi a făcut poze de stradă după pofta inimii. Chiar când începuseră colegii fotografi să-l aprecieze, a dispărut fără urmă. Nu s-a mai întors acasă. Se zvoneşte că s-a făcut bărbat-cutie cu adevărat...

Noi suntem povestea acelui lucru perfect care a existat odată... dar fiecare alege dacă e o poveste frumoasă sau nu...

În jur...

..-ul nostru se întâmplă multe lucruri, trebuie doar să fim atenţi... şi să ştim unde să ne uităm şi... când...