- Nu ştiu de unde să încep. - Începe de la tine. - Am impresia că ignor prea multe. - Am impresia că trec multe pe lângă mine şi nu văd lucruri esenţiale. - Răspunsuri? - Sau întrebări. - Sau cine ştie. - Stai un pic, m-am pierdut. Despre ce vorbeam? - A, da, vroiam să povestesc un vis. - Dar nu-l mai ţin minte? - Exact. - Visele vorbesc întotdeauna despre cel care le visează. - Ar trebui să le ascult. - Sau să mi le amintesc. - Una din două. - Ar trebui să pornesc la un drum? - Ce drum? - Am ceva de căutat parcă. - Toţi au de căutat ceva. - Unii nici nu ştiu asta. - Alţii nu ştiu ce. - Sau unde. - Sau cum. - Aş mai aştepta. - Dar n-am răbdare. - Gânditorii au multă răbdare. - Eu nu.
* * * Cântecul acesta plin de sfioşenie l-am auzit de la un casap; "Dar e unul care m-a salvat de la înec, dar e unul care m-a salvat de la înec, dar e unul care m-a salvat de la înec." Ei asta-i. În rest: " e unul care m-a salvat de la înec." Vrei o descriere a lui în detaliu, ceva biografie? Ei, bine - "e unul care m-a salvat de la înec. Ei bine, el s-a înecat. Ei, asta-i."
Gânditorul a avut un moment de descurajare. A ajuns în punctul de unde gândurile îl duceau spre Marele Nimic. Point of no return. "Trebuie să alegi!" i-a strigat Universul căscând zgomotos. "Trebuie să alegi între moarte şi viaţă, între bine şi rău, între frumos şi urât... între parte şi întreg, între Mine şi tine!"
Apoi a tunat de 2 ori şi cerul s-a luminat şi a început să plouă cu soare. Gânditorul s-a ridicat pentru prima dată în cei 60 de ani de izolare şi a ieşit în lume. Dar totul era atât de gol afară, pe când garsoniera gânditorului se umpluse de gânduri, de pânze de păianjen şi de praf. În lume, în schimb, era curat, era pustiu, era frig şi lumină prea multă. Gânditorul şi-a înfăşurat capul cu o cârpă şi a respirat adânc. Alegerea e undeva acolo, o va căuta şi o va aduce Universului.
Există uneori momente când ceva te face să tresari şi să deschizi o clipă ochii, adevăraţii ochi... şi-ţi dai seama că toată viaţa e un somn lung; şi dacă atunci când te vei trezi de tot nu-ţi vei mai aminti ce ai visat...?
mă opresc mă uit în jur şi cam toţi se grăbesc nu se ştie unde nu se ştie exact de ce dacă pleci mai devreme de acasă tot există şansa să întârzii, trebuie să te grăbeşti să nu ajungă alţii în faţă să nu pierzi ceva ceva ce? nu contează
mă opresc şi timpul se opreşte şi el speriat "oamenii mă trag după ei" îmi zice el eu mă uit în jur şi nu mai văd nimic am timpul lângă mine nu contează
am timp să mă grăbesc
mai sunt unii care cântă "I'm singin' in the rain" dar aceştia sunt rari şi nu se grăbesc aşa că doar îi auzi când treci în viteză dar nu plouă aşa că nu contează
ne grăbim ca să avem timp deşi n-ar trebui să ne grăbim pentru că avem timp
Se întâmplă atâtea lucruri ... în fiecare secundă, minut... întâmplările astea sunt motorul... nu se vede dar el merge şi ne pune în mişcare pe toţi... şi mergem şi noi fără să ştim întotdeauna de ce
mm.jpg)
