Shy means courage.

***

Lucrurile sunt de fapt foarte simple. O să repet asta până mă recunosc.

xn

HammerHeaD

Warm like Silence

I am not a robot, said he who closes doors and conversations, he who should look back to itself, he who guards the games and stories.. I am not a robot, I am the photo you are looking at.

Frogs and Kisses

Eagles and Clowns

despre Lene

Îmi asum lenea.

Asta e lecţia pe care am învăţat-o încercând să scap de plictiseală sau de lene sau de spleen sau de toamnă sau de tot ce am vrut să fac şi n-am făcut sau de tot ce am vrut să fac dar am făcut prost sau de tot ce am vrut să fac şi am făcut bine.

Lenea e ca frica. Nu dispare niciodată. Şi.. de ce ţi-e lene nu scapi.

despre Mlaştini

Dimineţile de toamnă în Bacău sunt o mlaştină. Plopi în ceaţă. Mulţi nori călătorind la periculos de joase înălţimi.. par aburi. Ploaia de acum două zile încă bântuie pe străzi. Totul e ud, totul fierbe, puţini oameni, rază vizuală restrânsă. Ce-aş vrea să fiu o păpuşă de cârpă acum, decolorată şi peticită.

Vine soarele şi ceaţa dispare. Mlaştinile ni le imaginăm noi.

Dacă aş fi o păpuşă ar fi ceaţă tot timpul. Şi plopii ar părea mai înalţi. Şi aş vedea atât de puţine lucruri din cutia de carton din balcon.. Când te îneci în mlaştină, te transformi în păpuşă..

Dar dacă mlaştina se îneacă..

despre Regizor

Peter Brook - ”Spațiul Gol”

” E un rol ciudat acela al regizorului: el nu cere să fie Dumnezeu și, totuși, rolul său implică acest lucru. El vrea să fie cineva supus greșelii și, totuși, o conspirație instinctivă a actorilor îl face arbitru, pentru că tot timpul e o nevoie disperată de un arbitru. Într-un fel, un regizor e întotdeauna un Impostor, o Călăuză de noapte care nu cunoaște zona, dar nu are de ales: trebuie să călăuzească, învățând drumul pe măsură ce merge. A fi mort înseamnă să aștepți atunci când NU recunoști această situație și speri tot binele când trebuie să înfrunți tot răul. ”

Stories of a broken camera

***

Ştii ce spunea Micul Prinţ?

Spunea aşa:

"Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor."

Acum nu mai rămâne decât să ne dăm seama ce vedem cu ochii şi ce nu...

Ce aş face dacă...

...aş fi extra-multi-super-bi-triliardar

aş face pluta în mijlocul mării
şi m-aş uita toată ziua la cerul în devenire.

Banii s-ar cheltui
de la sine.

Tu ce ai face?

Dispatch

i write to much
about i
and myself
dissipate the word into a thousand more

and getting back
used
to my selfless self

and then again i could sing
about fish and elephants
and their careless naive trust
in the ever lively coloured thrust.

but nothing is too so
or too not
or too very or too sought
gold is another invention of our ailing glowing eyes secured by the sun

so, please, close your eyes
and see over the night
illusion shouldn't have stage fright

Revoltă (POVeste) sau dispariţia lui POV

Nu-i aşa că toţi oamenii ăştia din jurul tău se holbează la tine de parcă te cunosc dintotdeauna.. De parcă ştiu exact să vadă prin tine până în miezul problemei.. problemei tale, problemei generale.

POV se înţelege de minune cu propriul său sine. Mai greu e când se simte privit, ca acum. Stă nemişcat în faţa blocului să surprindă priviri indiscrete. Un morman de plase de cumpărături se apropie. De sub ele iese un cap de femeie cochetă, îmbătrânită timpuriu şi machiată cu stil. Zâmbeşte în viteză... Hai-te-rog-ajută-mă aruncat în sictir. Oamenii nu mai ştiu cum se cere ajutorul. Nu mai ştiu cum se cere.. şi nu mai ştiu cum să primească. De dat toţi ştim să dăm... (cu bâta-n baltă).

POV oferă uşor ajutor şi rezolvă problema. Ce frumos ar fi să se rezolve şi problema lui aşa uşor. Care problemă? Tocmai.
Femeia descuie cu un morman de chei o uşă enormă. Aruncă plasele într-un colţ plin cu alte plase.. inutile. În alt colţ un morman de pălării cu flori pe un morman de scaune vechi. POV e invitat cu politeţe, refuză la fel de politicos, apoi e tras cu forţa înăuntru. Pe o masă imensă plină cu pahare şi căni, femeia îi aduce cafea în ibric şi lapte în linguriţă.

POV se fâstâceşte sorbind din linguriţă. Apoi e furat de priveliştea din sufragerie, furat cu totul, dacă mă înţelegeţi. Pentru că sufrageria e un fel de depozit, în oarecare ordine, de tot felul de lucruri materiale, care mai de care mai folositoare. POV îşi bea cafeaua şi nu ştie încotro să privească. Prea multe obiecte ca să le mai denumească.

Femeia scoate dintr-un sertar o perie. Încă o perie. Încă un pieptene şi încă unul. Îşi aranjează părul deja aranjat. Sertarul e plin... de piepteni. POV o fixează pe femeie. Cana din mâna lui dârdâie şi aterizează forţat pe masă, dând jos pahare peste pahare.
Femeia se repede ai-grijă-sunt-de-colecţie. Între timp un pieptene verde dispare. Nu se ştie cum dispare şi POV.

Femeia aranjează liniştită ultimele pahare căzute şi răsuflă uşurată. Oamenii din ziua de azi sunt excesiv de politicoşi cu cine nu trebuie.

Prinţ

Aştept
să mă deştept...