pentru că...

viaţa angajează clovni,
dar copiilor le e frică de ei.

Eldorado

find it and watch it :)

alb, negru sau... ?

Despre cărţi

Nu ceea ce scrii contează ci doar ce rămâne ca să poată fi citită o carte ea trebuie să aibă o voce şi cititorul e o ureche deschisă dar nu tot timpul mi-e dor de o carte care să mă asculte toţi vor să spună ceva şi nimeni nu aude eu o să scriu cuvinte care întreabă nu răspunsuri vreau să-mi ascult cititorii acolo unde mă duc nu o să fiu niciodată singură şi nimic nu se pierde totul se câştigă.

Aşa, ca de întâi martie

###

orice cauză are un motiv

UNEORI CERUL E ATÂT DE ALBASTRU CĂ-ŢI VINE SĂ MĂNÂNCI UN MORCOV.

Şi stătea aşa şi se uita la cer şi avea un morcov în mână.
Nu, nu e amuzant.
E destul de grav, vă asigur, cerul îşi schimbă culoarea după cum îl privim.

Ei, acum puteţi să râdeţi...

JCB

:) de azi am şi eu un porc zburător, l-am crescut într-un creion de colorat verde...

Gânditorul şi punctul

Gânditorul a luat o cumpănă să-şi măsoare bucuriile şi întristările cu precizie, să nu aibă mai mult dintr-unele sau din celelalte. Spera ca astfel să înţeleagă fericirea şi tristeţea şi să le vindece pe amândouă.
Dar cumpăna n-a ştiut să măsoare decât zâmbetele şi lacrimile, privirile vesele şi gândurile negre. Şi totul era într-un echilibru aparent. Mai era ceva. Gânditorul căuta pe feţele oamenilor şi în sine. Poate că sunt lucruri pe care nu le putem vedea nici cu imaginaţia.
Atunci, gânditorul, fiind pe punctul de a-şi pierde cumpătul, a luat cumpăna şi a ascuns-o într-un dulap. Poate sunt lucruri pe care nu vrem să le vedem, dar există.
Cu cât ieşea în lume, cu atât se adâncea în sine. Gânditorul se pierduse o clipă. Dar şi-a amintit...
Sunt lucruri pe care nu le vedem pentru că sunt prea mari. Atunci se depărtă de sine şi găsi punctul.. punctul nu are nicio dimensiune, de aceea le are de fapt pe toate.
Sunt lucruri pe care nu le vedem pentru că sunt prea mici.
Şi mai sunt lucruri pe care le vedem, dar la acestea nu ne uităm.

Sia

brrr.. this music makes my spine chill
perrrfect

Ceea ce nu se vede...

Recitiri

"-Tată, îi spusei, cu o adâncă afecţiune, un om nu e doar ceea ce cred alţii despre el că este. Ba chiar, câteodată, e cu totul altceva.(...)
-Vrei să spui, zise (...), că poţi tu, pentru tine, aşa, să te crezi altcineva decât eşti? Cine crezi, deveni el deodată agresiv, că nu se crede altcineva decât e?"
(Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda)


Sunt un om cu o măsea de lapte. Mă cred artistă.

Tu cine crezi că eşti?

Petală şi Bacovia

Îmi vuieşte un gând...
(Întotdeauna am ştiut că pot controla vântul.)
Stăteam de pază la statuia lui Bacovia, să-l apărăm de noapte şi de nepăsare (de frig nu era nevoie, era vară...). Şi multe lucruri se întâmplă când stai să păzeşti ceva. Câţiva trandafiri uscaţi se zgâiau la stele. Poate e prea cald uneori, dar alteori e prea frig.. totul se echilibrează.
O statuie tace. E foarte frumos să taci cu cineva. Foarte puţini oameni merită tăcerea asta. În care totul capătă sens, un sens pe care nu trebuie să-l înţelegi. Nu ai nevoie de nimic în viaţă. Ajungi să crezi că ai nevoie pentru că aşa te învaţă ei, dar tu ai totul deja. Pentru că acel tot e în imaginaţie. Şi-aşa am ajuns să nu mai ştim ce e real şi ce nu. Spunea cineva bătrân la suflet (un mare gânditor probabil): realitatea e ce nu te face să te simţi în plus. Vag, foarte vag.
O statuie tace. Un om tace.

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie --
Şi tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine --
Aceeaşi nepăsare
De oameni, şi de tine. (Ego)


Cuvintele se uzează, azi stau să se frângă...
O sclipire în întuneric, prin trandafiri foşneşte o umbră... ai zice că e tot vântul, dar nu e. O petală se scutură. Apare un câine. Şi iată 3 singuratici.
O statuie tace, un om tace, un câine tace.
Ce altceva mai vrei?


(pentru 17.08.2007)

Gânduri mai vechi

Cearcănele sunt semne ale frumuseţii sufletului.


(sufletul nu doarme niciodată)

Citatul zilei de azi

TREBUIE SĂ VEDEM CE ESTE LIBER ÎN NOI.

(Pascal)