123

Aş fi avut nevoie de un răgaz. Nu, mai bine două. Şi mai bine 3. Şi mai bine nimic.
Am uitat ce întrebare mi-am pus dimineaţă. Nu ar fi nicio problemă, pentru că oricum mă interesa răspunsul. Îl găsesc şi fără întrebare. Oare..

Care e întrebarea ta preferată?




(a mea e De ce ce? adică întrebarea care urmează de obicei după de ce)

Gânditorul şi aerul

-Uneori respir atât de mult..
-Cum poţi să nu te îneci cu aer?
-Mă înec în nesiguranţă...

Dar totul e la fel. "Să te uiţi la o foaie albă de hârtie şi să vezi ce va fi scris pe ea", gândea gânditorul cu o foaie albă de hârtie în faţă. Nu e destul curaj în lume. Nu e destul albastru. Şi oricât cauţi, nicio scuză nu te scuză.

Nu mă pot opri din scris. Nu mă pot opri din respirat. Nu mă pot opri din căutat.
Gânditorul scrie încet. Timpul lui nu se grăbeşte. Primul cuvânt nu spune nimic. Al doilea cuvânt nu spune nimic. Al treilea cuvânt nu spune nimic. La cuvântul al cincilea gânditorul renunţă la cuvinte şi scrie mai departe. Când scrii fără cuvinte nu te mai interesează numărul de pagini. Şi ajungi la sfârşit cel mai târziu.

Gânditorul ia guri mari de aer şi scrie.

Când va termina îşi va da seama că nu mai are timp să se citească, va căsca ultima gură de aer şi va ridica din umeri indiferent cu mâinile la piept.

I'm a bit blurred out...

... but I manage, you don't really have to 'see' everything.

ps. my eyes are fine, thank you very much.

Reminescenţe

1. ploaie, pentru că merit
2. prizonieri: 0,2
3. eşarfă pierdută, o declar nulă (of)
4. 47 din 20 în 20 de minute
5. tifffff (din seria fuck-it-am-ratat-si-filmul-asta-pentru-ca-e-weekendul-urmator-cand-nu-mai-sunt)
6. la numărul ăsta fac o pauză
7. fără 7 minute, sau şi 7 minute, cum vrei
8. nu mai înţeleg nimic
9. a, ba da, ştiu strada
10. doar tu, eu nu

frumos frumos... măcar am văzut "foame"

Itsy Bitsy Spider

printre altele...

Q> Are you drunk?

A> No, I'm just being rude!

Gânditorul (4) (Gânditorul şi apa)

Gânditorul stătea pe o bancă, lângă el un pahar cu apă. Cred că toate lucrurile bune şi fără de care nu putem trăi sunt incolore, inodore şi insipide... le simţim doar, cu sufletul poate.
Gânditorul strânge în pumn trecutul tot. Ştie că nu se mai poate întoarce. Drumul începe să pâlpâie, sau asta e lumina? Se uită în depărtare, dar totul se vede în ceaţă. Cerul e prea alb şi îi arde ochii. Strânge pleoapele şi simte apa şiroind, din interior în exterior.

Paharul e plin demult. Hotărârile se iau greu. Gânditorul nu a luat niciuna. El nu crede în decizii.
Din când în când îţi zvâcneşte nerăbdarea. Dar nu mă păcăleşte ea aşa uşor.
Şi totuşi vine momentul să goleşti paharul...

Cum tace lumina?

să "culori" ?

Mi-am amintit de o poveste pe care o citeam când eram mică.. ceva cu o lume alb-negru în care un cineva ambiţios aduce culoarea. (dacă aş găsi povestea în mormanul ăsta de cărţi...)

Ei, şi în lumea asta plină de culori lipseşte ceva...


nu vă spun ce.

:)

pentru că...

viaţa angajează clovni,
dar copiilor le e frică de ei.

Eldorado

find it and watch it :)

alb, negru sau... ?

Despre cărţi

Nu ceea ce scrii contează ci doar ce rămâne ca să poată fi citită o carte ea trebuie să aibă o voce şi cititorul e o ureche deschisă dar nu tot timpul mi-e dor de o carte care să mă asculte toţi vor să spună ceva şi nimeni nu aude eu o să scriu cuvinte care întreabă nu răspunsuri vreau să-mi ascult cititorii acolo unde mă duc nu o să fiu niciodată singură şi nimic nu se pierde totul se câştigă.

Aşa, ca de întâi martie