Țipăt (sau protestele unui om de rând)

Citatul zilei

Oil Black Bird

Despre Tăcere

"   - Sunteţi obosit. Ia: încercaţi…!
    Eugen sorbi ca pe apă vinul răcoros şi astringent, cu buchet de floare de vie. Moleşeala din oase îi dispăru:
    - Mai merge unul!
    Preotul râse cu satisfacţie şi îi umplu paharul. Eugen îl bău la fel ca pe primul, după care, convins că face o mişcare inteligentă şi bărbătească, întreabă cu ton neutru:
    - De ce vă feriţi de mine, părinte?…
    Preotul, încercând să schimbe cursul stânjenitor al discuţiei, îi răspunse cu o altă întrebare:
    - S-a întâmplat ceva, domnule Eugen?…
    Nemaiputându-şi controla presiunea interioară, Eugen izbucni grobian şi acuzator:
    - Termină, dracului, Sfinţia Ta!… Nu vezi? Te înnebuneşti singur!…
    Recunoscând de fapt respect şi iubire în impoliteţea musafirului, preotul reacţionă dezarmant:
    - Şi ce aş putea să fac?
    - Vorbeşte!
    Preotul îşi trase scaunul şi se aşeză.
    Îl privi pe Eugen drept în ochi şi îi spuse calm, cu anume înţeles:
    - Noi ne întâlnim aici mai mult ca să tăcem despre ceea ce ne doare, domnule Eugen…! De ce să
vorbesc?
    Între ei se instală din nou tăcerea aceea - numai a lor! - care le fermenta gândurile. Preotul avea
dreptate: tăcerea lor, specială!, devenise un drog, şi se căutau tot mai des ca să şi-l prepare împreună!… (Neapărat împreună: pentru a obţine efectul maxim!)
    - Când ne întâlnim, noi tăcem despre lucruri foarte importante! Nu?… Şi, cu o sinceritate la fel
de abruptă, dar politicos formulată, întrebă: Azi, pentru ce aţi venit la mine?
    - M-am îmbătat, părinte! Iertaţi-mă: de fapt…! Bănuiesc că am venit ca să tac cu cineva drag!
(…bătrânul este, totuşi, singurul meu prieten adevărat!)
    - Ştiam. Şi să nu vă mai gândiţi la prostii!"


(Impostorul sau Arta înfrângerii de sine, Viorel Savin)

The Mad Director

Ironie?

Am o măsea de lapte şi una de minte.

Oameni de viitor

Happy New Year!

(Comfort IN the Sound)

Citatul zilei

"Un maestru adevărat este doar cel care găseşte metode de a face să fie cu putinţă ce părea cu neputinţă."

Zeami
Şapte Tratate Secrete de Teatru Nō

Citatul zilei

”... să adaug numai că este esențial ca maestrul să-și cunoască foarte bine discipolul înainte de a-i dezvălui secretele artei. Înainte de orice, caracterul discipolului trebuie să fie fără cusur: dacă unui om cu simț moral precar i se va îngădui să intre în posesia înaltelor învățături Nō, nu va fi cu putință o adevărată inițiere din pricina unei prea mari deosebiri de nivel. De aceea cunoștințele transmise se vor transforma în falsuri și astfel nu vor mai fi valabile.”

Zeami
Şapte Tratate Secrete de Teatru Nō

Bird Concept 2

Aștept

Am impresia că mi s-au ascuțit dinții de la o vreme, de parcă ar trebui să mi se ascută și simțurile în orice clipă...

Tea Glass

Stare de ceai...

Un fel de a nega trecerea timpului
sau de a-ți frige limba.

Carte pe blog sau... blog pe carte

Contemplez o nouă tendință. Contemplând m-am gândit că multe arte se dezbracă și încep să-și arate toate cele. De ce nu și... scrisul? Să scrii o carte pe blog e un fel de making-of-al-cărții-încă-neterminate. Sau un fel de manuscris on-line. Nu e nou conceptul. Dar pe la români de abia se mijește. Și cine știe, poate chiar devine ceva interesant dacă e scris bine.

Așa am început Cutia Neagră, o carte-eseu. Și văzându-i scheletul, uneori am impresia că n-ar trebui să-l arăt deloc. Dar (ca de obicei mă agăț de un dar) și un blog, fie el public, devine destul de intim la un moment dat. Plus că nu te citește orișicine (deja după 10 cuvinte mulți renunță, mai ales dacă e doar citit de plăcere). Și scheletul crește, fără carne, așteptând să fie urmărit așa, crud, fără promisiuni de mare operă, fără să știi ce devine mai departe. De parcă tu l-ai scrie citindu-l.

Acum că am definit conceptul, urmează să vedem cum ia formă.

Deci, ce bloguri-cărți mai citiți?

Eye-lasheZ