joi, 27 ianuarie 2011

POVestea pieptenului Verde

POV îşi testa noua achiziţie în oglindă. Oglinda lui din baie era demult înnegrită, dar se mai vedeau pete de realitate, exact cât trebuie ca să te asiguri că încă exişti. Pieptenele Verde aluneca uşor. POV avea puţini cârlionţi şi o grămadă de fire de păr drept, cădea în jos negru şi fără formă, ca un gând de dimineaţă. POV îşi pieptăna gândurile de dimineaţă şi ceva luminos îi făcea cu ochiul. Cu acest mic obiect, aparent inutil, el poate să facă multe. Poate să facă tot ce nu a putut face până acum. Nu e o schimbare prea mare, dar fiecare mic detaliu contează. Fiecare punct în plus câştigat întru încrederea de sine e un pas înainte spre lumina care face cu ochiul. Nu în fiecare zi îţi fac luminile cu ochiul. Mai ales printr-o oglindă aproape de tot înnegrită. E ceva, nu-i aşa? Mai-mai că lui POV îi vine să-şi spună: am un motiv să fiu cum spuneam la începutul POVeştii că aş fi.

Pieptenele Verde pieptăna mândru aceste gânduri măreţe ale noului său stăpân. Nici măcar mirosul de stătut din baie nu-l mai deranja. Se simţea ceva nobil în aer. Poate era doar o părere, aşa cum orice lucru imposibil e la început. Apoi, brusc, devine posibil şi nu mai ai cum să dai înapoi. Gata, drumul ia stăpânire pe tine şi trebuie să mergi mai departe.

Aşa o să facă şi POV, gândi pieptenele Verde. O să-şi găsească drumul. Şi pieptenele Verde nu era chiar cel mai prost pieptene. Părul lui POV arăta din ce în ce mai bine şi mai lucios.

Aşa că POV zâmbi mulţumit, toaleta şi-o făcuse cu multă băgare de seamă, puse pieptenele în buzunarul de la spate al blugilor peticiţi şi ieşi din baie. Ce ar fi de făcut prima dată? Cu ce se începe de obicei un drum bun? Cu ce să-şi testeze POV noua lui încredere strălucitoare?

În marele său entuziasm, POV călcă prost şi o durere săgetătoare din piciorul drept îi aminti: s-ar putea să nu mai aibă chiar aşa de mult timp. Mai multe degete sufereau acum. Până la 5 mai era, dar POV nu putea să se culce pe o ureche, nu era genul de persoană care să aştepte să i se întâmple lucrurile. Trebuia să-şi rezolve problema imediat şi să salveze şi lumea de orice alte probleme similare. Aşa că începutul nu se prea lăsa aşteptat. Deodată, în mintea lui POV răsări o idee.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Omizile nu trebuie să uite că de fapt sunt fluturi. Omida care uită asta va rămâne omidă prea mult timp.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Activităţi de stat

(sau cum să-ţi petreci timpul liber cu stil)

Stau şi ascult muzică.
Stau şi mă uit la un film.
Stau şi mă gândesc.
Stau şi admir natura.
Stau şi citesc.
Uneori chiar stau şi mă joc.

Dacă stai pur şi simplu, atunci e o problemă.