sâmbătă, 18 iunie 2016

Suntem cu toții în aceeași oală

Tristețea e mai amenințătoare când ești fericit dar e bine că cerul e prea mare și te sperie îl acoperim să uităm eu nu vreau să uit chiar dacă doare și vine un moment când ordinea se face singură nu comoditatea e problema poate doar timpul ăsta pe care îl tot amețim ca să amânăm hotărârea mai repede am afla ce avem de făcut dar ne putem hotărî și încet știu că nu mai am răbdare așa că aștept mai mult ca oricine pentru orice eventualitate și cred că vezi iar stinge becul când ieși și lasă totuși fereastra deschisă.

Nebunia e o formă de orgoliu.