miercuri, 21 decembrie 2011

Citatul zilei

"Un maestru adevărat este doar cel care găseşte metode de a face să fie cu putinţă ce părea cu neputinţă."

Zeami
Şapte Tratate Secrete de Teatru Nō

Citatul zilei

”... să adaug numai că este esențial ca maestrul să-și cunoască foarte bine discipolul înainte de a-i dezvălui secretele artei. Înainte de orice, caracterul discipolului trebuie să fie fără cusur: dacă unui om cu simț moral precar i se va îngădui să intre în posesia înaltelor învățături Nō, nu va fi cu putință o adevărată inițiere din pricina unei prea mari deosebiri de nivel. De aceea cunoștințele transmise se vor transforma în falsuri și astfel nu vor mai fi valabile.”

Zeami
Şapte Tratate Secrete de Teatru Nō

luni, 12 decembrie 2011

Aștept

Am impresia că mi s-au ascuțit dinții de la o vreme, de parcă ar trebui să mi se ascută și simțurile în orice clipă...

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Carte pe blog sau... blog pe carte

Contemplez o nouă tendință. Contemplând m-am gândit că multe arte se dezbracă și încep să-și arate toate cele. De ce nu și... scrisul? Să scrii o carte pe blog e un fel de making-of-al-cărții-încă-neterminate. Sau un fel de manuscris on-line. Nu e nou conceptul. Dar pe la români de abia se mijește. Și cine știe, poate chiar devine ceva interesant dacă e scris bine.

Așa am început Cutia Neagră, o carte-eseu. Și văzându-i scheletul, uneori am impresia că n-ar trebui să-l arăt deloc. Dar (ca de obicei mă agăț de un dar) și un blog, fie el public, devine destul de intim la un moment dat. Plus că nu te citește orișicine (deja după 10 cuvinte mulți renunță, mai ales dacă e doar citit de plăcere). Și scheletul crește, fără carne, așteptând să fie urmărit așa, crud, fără promisiuni de mare operă, fără să știi ce devine mai departe. De parcă tu l-ai scrie citindu-l.

Acum că am definit conceptul, urmează să vedem cum ia formă.

Deci, ce bloguri-cărți mai citiți?