marți, 16 septembrie 2008

Cântecul fricii

Nu mi-e frică de nimic.
Mi-e frică de ceea ce nu ştiu.
Mi-e frică de lupi.
Poate mi-e frică şi de câini...
Mi-e frică de întuneric.
Mi-e frică de ceea ce cred că văd în întuneric.
Mi-e frică să nu fac lucruri nechibzuite de frică.
Mi-e frică de idei şi de viaţa lor independentă de mine.
Mi-e frică de putere.
Mi-e frică să recunosc că mi-e frică.
Mi-e frică de singurătate.
Mi-e frică de eşec.
Mi-e frică să descopăr cine sunt de fapt.
Mi-e frică de moarte, de durere şi de viaţă.
Mi-e frică de începuturi.
Mi-e frică de sfârşituri.
Mi-e frică de greşeli.
Mi-e frică să învăţ lucruri noi. Mi-e frică să nu mă schimb.
Mi-e frică să judec, mi-e frică să înţeleg greşit.
Mi-e frică să nu mă repet.
Mi-e frică să nu repet ce s-a mai făcut...
Mi-e frică de tot şi mi-e frică pentru că de fapt nu mi-e frică de nimic, dar mi-e frică de lipsa fricii.
Mi-e frică pentru că prin frică sunt la fel ca ceilalţi.

şi lista poate continua...

4 comentarii:

adri? spunea...

mi-e frica de paianjeni.

Andra spunea...

>:D<

chinezoaik spunea...

ai uitat fluturii... :-P ce trist...

Andra spunea...

ei sunt frica ta:P eu am scris fricile mele... nah... dar poate mai fac un cantec mai incolo si pun si fluturii si libelulele ;)