marți, 8 iunie 2010

Poema putrezirii (POV)

Îmi țiuie încet urechea stângă
alo! nu te aud.
nu te auzi

mă împleticesc
între a putea și a fi
și scap din ce în ce mai des lucruri

întâi se aude
apoi se respiră

și îți dai seama că îți lipsește ceva

o aripă
un picior
niște rugină
sarcasmul

îmi lipsește tot mai des sarcasmul tău

când îți spuneam că putrezești și nu-ți pasă
nu-mi pasă
muuuzica nu putrezește

dar ar putea.

Niciun comentariu: