”Citadela”, Saint-Exupéry

XXV

  Iată pentru ce i-am chemat pe educatori și le-am spus:
  - Nu aveți menirea să ucideți omul în puiul de om, nici să-l transformați în furnică pentru viața de furnicar. Căci puțin îmi pasă dacă omul este mai mult sau mai puțin pricopsit. Ceea ce mă interesează este să fie mai mult sau mai puțin om. Nu mă întreb în primul rând dacă omul va fi sau nu fericit, ci care om va fi fericit. Și nu mă interesează opulența sedentarului ghiftuit sau a vitelor în staul.
  Nu-i veți copleși cu formule goale, ci cu imagini purtătoare de structuri.
  Nu-i veți îndopa cu cunoștințe moarte, ci le veți făuri un stil, astfel încât să poată înțelege.
  Nu le veți judeca aptitudinile numai după aparenta lor ușurință într-o direcție sau alta. Căci cel care a luptat cel mai mult cu el însuși ajunge departe și reușește. Veți ține deci seama, înainte de toate, de dragoste.
  Nu vă veți opri asupra folosirii, ci asupra creației omului, astfel încât acesta să-și șlefuiască scândura cu credință și onoare, și o va șlefui mai bine.
  Îi veți învăța respectul; căci ironia aparține prostului și este uitare a figurilor.
  Veți lupta împotriva legăturilor omului cu bunurile materiale. Și veți crea omul în puiul de om, învățându-l schimbarea înainte de toate, căci fără schimbare nu va fi decât nemișcare.
  Îi veți învăța meditația și rugăciunea, căci astfel sufletul se lărgește. Și obișnuința dragostei. Căci ce ar putea-o înlocui? Iar dragostea de sine este contrariul dragostei.
  Veți prigoni minciuna și pîra, care, desigur, pot folosi omului și, în aparență, cetății. Dar numai fidelitatea crește oameni puternici. Căci nu există fidelitate doar într-o tabără și deloc în cealaltă. Cel care e credincios e mereu credincios... Iar cel care-și trădează tovarășul de trudă nu este credincios. Eu am nevoie de o cetate puternică și nu voi sprijini puterea ei pe putreziciunea oamenilor.
  Îi veți învăța gustul perfecțiunii, căci orice operă este un drum spre eternitate și nu se poate sfârși decât în moarte.
  Nu-i veți învăța mila sau milostenia. Căci ar putea fi rău înțelese și transformate în respect al injuriei și putreziciunii. Îi veți învăța minunata colaborare a tuturor prin toți și prin fiecare. Atunci chirurgul se va grăbi prin deșert pentru a drege genunchiul unui om sărman. Căci aici e vorba de un vehicul, și amândoi au același conducător.